Gura lumii

Written by Andrei Ignat. Posted in Uncategorized

Gura lumii numai pământul o astupă. …spune o vorbă din bătrâni. Mi-am amintit deodată toate aventurile electorale, citind câteva rânduri scrise cu sufletul de prietenul Liviu Bratescu. Este greu de imaginat ce risipă de resurse materiale, financiare, umane și promisiuni deșarte s-au dus pe apa sâmbetei pentru dorința de preamărire a unor nimeni. Ce au avut toate aceste extravaganțe în comun? Să nu vă imaginați cumva că ar fi vorba de interesul național, ci un vechi păcat biblic: lăcomia acelora care nu se mai satură de beția puterii precum și a celor care din lipsă de educație amanetează viitorul propriilor copii pentru o sacoșă cu rahaturi.
Privim sarabanda foștilor zei ai guvernării băsiste în fața procurorilor și ne întrebăm cui naiba a folosit risipa pomenilor electorale din banul public? Vă amintiți cum se îmbrăca orașul Piatra Neamț în portocaliu și mai apoi în verde? Că nu puteai întoarce capul fără să dai de chipul machiavelic al penalului primar cu pretenții de atotputernic peste județ? Cum vopsea trotuarele în culorile electorale ale momentului? Și toate astea peste lucruri nevăzute: controale peste adversarii politici, servilismul șefilor de instituții, milioane de euro pentru presa și televiziunea proprie, filtrarea alocărilor de fonduri guvernamentale și europene, investiții publice în interesul propriilor buzunare.
Celebra ministresă blondă, momentan deputat de Neamț care nu mai calcă prin județ, a fost ajutată de toți politicienii locului pentru a putea ajunge în Parlament. Investiții după bunul plac alocate pe bani publici, ode ovine pe dealurile Bucovinei, cruci ridicate pe dealuri, promisiuni mincinoase și ajutorul liderilor locali ai tuturor partidelor politice au reușit să o bage pe gâtul alegătorilor romașcani.
Cui au folosit toate astea? Pot fi multe răspunsuri dar în mod cert nației române nu-i poate aduce decât involuție și stagnare. Pentru că oricât de bine este ascuns publicului, mai devreme sau mai târziu adevărul iese la iveală prin justiție și nu numai. Rămâne numai o pată de culoare roșie pe obrazul nostru ca țară, o pată a rușinii, povara pe care o poartă tinerii noștri oriunde s-ar duce în lume.
La lecțiile de istorie învățăm copiii de zeci de ani cât rău ne-au făcut rând pe rând toate națiile lumii: mongolii migratori, turcii, nemții, rușii, evreii, țiganii și așa mai departe. O dată la două sute de ani mai pomenim câte un domnitor care a facut câte ceva și pentru țară. Nimic despre răul din interiorul nostru: minciună, trădare, lăcomie și dezmăț. Trebuie să întoarcem privirea și spre o domnie adevărată, modernă. Domnia legii. Care să nu permită nici celor binevoitori și mai ales celor răuvoitori să greșească față de ei înșiși, dar mai ales față de noi.
Am amânat multă vreme postarea acestor câteva rânduri. Am avut impresia inițial că degajă un sentiment de ură față de personajele pomenite. Dar cred în final că este vorba doar de puțină scârbă, compasiune nu încape. La urma urmei suntem oameni și mai greșim câteodată, depinde cât!

Share Button

Trackback from your site.

Leave a comment