Crăciun în familie
Deşi sunt singur la părinţi, cum se spune, Dumnezeu a avut mereu grijă să mă înconjoare de o mulţime de prieteni. Am avut ocazia sa lucrez în mari comunităţi profesionale fiind constructor de meserie. În activitatea politică am întâlnit oameni minunaţi în toate colţurile ţarii şi, mai ales în judeţul natal, pe care îl cunosc până în cel mai mic cătun prin relaţiile de afaceri şi nu numai, am intâlnit de asemenea personalităţi şi din alte părti ale lumii.
Sărbătoarea Crăciunului din acest an mi-a prilejuit mai mult ca oricând sa retrăiesc imaginile din tinereţe, atunci când, deşi nu aveam voie, ne strângeam în biserici, mergeam cu colindatul, cu uratul sau cu sorcova şi, de ce nu, am avut parte de toate întâmplările copilăriei aşa cum, cu mult har, marele Ion Creangă povesteşte ca nimeni altul. Bisericuţa din lemn unde marele povestitor a fost botezat a fost daruită de humuleşteni şi mutată bucată cu bucată într-un sat de răzeşi harnici şi mândri asezat pe malul Moldovei, la Şoimăreşti, aşezare care l-a inspirat pe un alt mare scriitor in romanul drag nouă ”Neamul Şoimăreştilor”. În urmă cu patru ani am fost binecuvântaţi de bunul Dumnezeu să o botezăm pe finuţa noastră dragă Irina, în acelaşi sfânt lăcaş. Este lesne de înţeles că o astfel de legătură este mult mai trainică cu atât mai mult cu cât dintr-o dată toate neamurile cumătrilor noştri au devenit ai noştri şi noi de-ai lor.
Am făcut această introducere pentru a arăta că in pofida măreţiei locurilor şi a încărcăturii lor istorice, Sărbătorile Crăciunului şi-au păstrat semnificaţia lor ancestrală şi anume de a celebra cum se cuvine Naşterea Mântuitorului. În acest colţ de rai am avut privilegiul să fiu invitat în ajunul sărbătorilor, şi nu puteam să trec cu vederea sau să ţin pentru mine această bucurie aşa că, graţie tehnicii moderne v-o împărtaşesc şi vouă, invitându-vă să urmăriţi înregistrarea acestei serbări la care am luat parte alături de locuitorii din Drăgănesti, a celor din vecinătate şi a unor oaspeţi dragi nouă de peste Prut. Capelmaestru şi gazdă a fost nimeni altul decât primarul comunei, Petrică Bistriceanu. Din dorinţa de a nu greşi uitând să pomenesc pe cineva, vă las să descoperiţi singuri pe cei care au trudit la punerea în scenă a acestui eveniment cultural, pentru că mă consider participant la un act de cultură ca umil spectator. http://www.youtube.com/watch?v=c0h7qdbCcm4
Pot să vă spun că privind aceşti copii minunaţi şi pe părinţii lor am redescoperit puritatea, de multe ori ascunsă în cele mai tainice unghere ale sufletelor noastre, acea puritate care ne îmbie să lăsăm făţărnicia deoparte şi să dăruim iubire celor aflati în suferinţă si iertare celor care, cu sau fără voia lor, ne-au pricinuit oarece necazuri în anul ce tocmai se incheie.
Aşa că, dragi prieteni, vă doresc tot binele din lume şi Sărbători Fericite! Şi nu închei înainte de a vă reaminti un ultim vers dintr-o colindă a marelui Ciprian Porumbescu, si el trăitor al acestor meleaguri: “Şi nu uita, când eşti voios, române să fii bun!”.
