Împărțeala stânga/dreapta

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Piatra Neamț
Data pământească 15/05/15
Răsfoiesc presa nemțeană ce abundă de declarații belicoase în pregătirea manevrelor de luni. Am zis bine manevre, căci preconizatele mișcări in executivul municipal nu vor aduce schimbări în viața mea şi a ta cetățeanule, ci numai o stare de dezgust.
Exponenții social-democrați încearcă să ne convingă în cor pe mai multe voci că ei dețin elixirul vindecător pentru sănătatea orașului nostru. Mai mult decât atât prezintă justificări puerile privind dreptul lor de a guverna, vezi Doamne, că așa a vrut nația acum trei ani, și fără ei ne-am lins pe bot de investiții guvernamentale în Piatra Neamț. Că din banii proprii plătim numai datorii moștenite de la stăpânii anteriori care au concubinat politic în toate modurile posibile.
Actualei conduceri populare din Consiliul Municipal ar trebui să nu-i găsesc nici o vină, dat fiind vederile mele liberale și moștenirea lăsată de un primar penal. Cu toate astea nu pot să nu reclam lipsa de înțelepciune și maturitate politică a celui ales, fie si interimar, să conducă treburile orașului. Că in locul dialogului politic și medierii din fașă a conflictelor de orice fel s-a preferat o campanie ieftină pe astupat gropi, plătit datorii istorice și pomeni pascale din bani publici.
Se pare că într-adevăr s-a ajuns într-un punct critic și, pentru satisfacerea unor orgolii se vrea o schimbare de imagine în conducerea orasului. Asta nu înseamnă că de luni lucrurille vor fi limpezi. Asta pentru că așa cum se întâmplă în toată țara, agenda politica nu are nimic de a face cu agenda noastră a cetățenilor, care dorim instituții mai umane, mediu economic mai favorabil, locuri de munca și siguranță pe străzile orașului. Desigur nu așteaptă nimeni să se întâmple minuni de la o zi la alta, dar in mod sigur nu se va întâmpla prea curând dacă în locul profesioniștilor vor dicta in continuare politruci de ocazie.
Stând de vorbă cu oameni de profesie, care au facut recent o serie de cercetări sociologice prin oraș, mi s-a relevat ruptura adâncă dintre conducerea politică actuală și ceea ce-şi doresc cetățenii cu adevărat. Manevrele politice sunt înțelese pe deplin și sper că vor fi taxate ca atare.
Rog triştii actori politici din Consiliul Municipal și sforarii lor mai mult sau mai putin văzuți sau nevăzuți, ştiuți sau neștiuți, să lase joaca de-a primarul interimar si să întoarcă instituția și proprii ochi spre cetățenii orașului și problemele lor reale. Timpul trece și vă garantez că nu iartă.

Prizonieri în tradiţie

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

S-au stins încet, încet, comentariile despre victoria lui Iohannis. Dispăruseră laudele de sine ale guvernanților locali și credeam că vor urma câteva săptămâni liniștite, dar, se pare că poftele pentru șefia județului i-a scos din nou în stradă. Abundă pe rețelele de socializare imagini cu defilarea de Ziua Națională.
Privim an de an defilarea a ceea ce a mai rămas din unitățile militare din zonă. Nimic de zis, oameni de toată isprava, cunosc pe foarte mulţi dintre ei; la foc, la inundații, la accidente și oriunde e nevoie răspund prezent. Cu demnitate și mândrie, atenți la simbolurile naționale, trec tăcuți prin fața vremelnicilor conducători, cărora le dau senzația de siguranță și mândrie patriotică.
Eu vă invit la un exercițiu de imaginație și mă întreb cum ar putea fi înlocuite aceste defilări cu onor la fitecine, cu prezentarea elitelor didactice universitare sau locale, a elitelor medicale și de ce nu, a celor din administrație. Oare viitorul nostru nu este mai în siguranță cu astfel de oameni? Nu arată bine în piaţa publică, sub culorile drapelului naţional prezentările celor care strălucesc în slujba cetăţeanului la catedră, în sălile de operaţii sau în instituţiile administrative?
Un lucru e sigur: efemerele personaje politice ce umplu paginile de facebook cu prezenţa lor grandioasă la aceste manifestări omagiale nu se simt bine în prezența elitelor intelectuale. Asta ar însemna omagierea acestora și recunoașterea meritelor în societate, ceea ce ar face ridicolă schimbarea acestora din funcții și demnități la pofta politicului.
Nu știu, în momentul de față, cum s-ar putea transpune în fapt o asemenea omagiere cu onor la valorile naționale, dar cred cu tărie că a venit timpul să defilam cu alt tip de valori şi cu certitudine viitorul nostru va fi mai in siguranță decât cel garantat de tropotul bocancilor și zăngănitul armelor.

Politică de vacanţă

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Observăm o aglomerație in autobuzul de Cotroceni, acum că au mai rămas vreo două luni si jumătate până la schimbarea locatarului. Din bârfele care ne-au atras atenția până acum, prea mare lucru nu am înțeles mulți dintre noi, încât pot să repet ce-mi marturisea deunăzi un prieten mai informat ca mine: candidații adevărați încă nu au apărut.
Spun asta pentru ca amatorismul actorasilor candidați încă mai împarte lumea în basisti și antibasisti, valoarea multora dintre ei se apreciază după numărul de dosare penale în care sunt anchetați. Asta în condițiile în care Băsescu, slavă Domnului, nu mai candidează și nici nu are urmaș pe măsură, iar in luna ce urmează se anunță record de recoltă la corupți. Mai cu tupeu, numărul doi al guvernării promite slobozenie la schimbat culoarea politică a aleșilor locali de parcă asta îi doare, și nu banii de care au nevoie pentru comunitățile lor. Asta după ce a avut grijă să înnoade baierele investițiilor în infrastructura locală în bugetul propriului minister, acela al subdezvoltarii. Sper ca aleșii locali nu au uitat așa repede promisiunile aceluiași personaj și anume că ne scapă de președintele jucator. Nu numai că nu a reușit cu toate tertipurile care l-au trimis în malaxorul justitiei, dar a scăpat tocmai de cel care trebuia să urmeze la tron, naivul liberal. Încep să cred că de fapt ăsta a și fost planul ascuns al actualilor guvernanți, fără a aminti de amnistii și gratieri; USL-ul fiind de fapt o mega gogoașă electorală pe care am înghițit-o cu toții.
De fapt, campaniile electorale tind să devină goale de conținut în condițiile in care totul se reduce la frazeologii de consultanță politică lipsite de mesajul de individual. Individul candidat nu mai contează așa cum demult individul alegător nu mai conteaza. Totul e o înșiruire de statistici si așa-zis sondaje, motivul pentru care eu cred că toți actorasii de duzină se înghesuie în primul tur al alegerilor . Un om politic responsabil știe că fără susținerea unor partide puternice nu face decât să îngroașe inutil buletinele de vot, singura rațiune pentru care candidează fiind aceea de a împinge naivii care-i votează spre unul din cei doi candidați calificați in marea finala, bineînțeles după ce negociază beneficii la care mulți nici nu visează. Va promit că în preajma primului tur de scrutin vă voi atentiona cu nume și prenume asupra celor care încerca în acest mod să vă păcălească, nu de alta, dar vreau ca urmasul lui Ilici să transpire alergând după voturi, nu să doarmă in fotoliul călduț cum o face de când guvernează.
Ne dorim de multa vreme o competiție politică onestă in interesul celor care votează, suntem sătui de șmecheri și smenari de voturi. Vă invit în cele ce vor urma sa fim alegători jucători și nu spectatori așa cum ne vor urmașii lui Iliescu, Basescu sau Ceausescu, ca tot pe acolo au fost cu toții de până acum.

Dreptul de a alege şi de a fi ales

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Începând cu Constituţia şi până la Statutul ultimului partid care vă vine acum în minte, se garantează dreptul de a alege şi de a fi ales. Faptul că lucrurile stau altfel, ne-o demonstrează realitatea zilelor noastre din plin, cu efervescenţa politică a momentului care, după părerea mea, a atins cote maxime în scurta perioadă democratică postdecembristă.

În politică nu ai decât două opţiuni: să promovezi principii sau să slujeşti spiritul de gaşcă, adică interesul de grup, cum se spune mai civilizat. Odată înscris într-un partid, sfera opţiunilor se îngustează, pentru că, nu-i aşa, trebuie să respecţi statutul şi regulamentele acelui partid transpuse în final, electoral, adică susţinerea unui candidat anume, care în esenţă, cel puţin theoretic, este tot emanaţia materializată în carne şi oase a principiilor partidului.

Ce se întamplă mai departe nu mai ţine de opţiunea ta, ci de bunul plac al celor aleşi care, la rândul lor se prevalează de dreptul lor de a alege şi în mod cert nu te va mai întreba nimeni niciodată care-i părerea ta. Acest lucru se repetă periodic şi face posibil ca în sferele “puterii” să se învârtă cam aceeaşi oameni, a căror primenire se face foarte anevoios şi mai ales pe cale naturală (ce-i drept, în ultima vreme a inceput şi justiţia să aibă un cuvânt de spus). Asta mă îndeamnă la gândul că spiritul de gaşcă predomină până acum în politica românească.

Ce şanse ai cu cealaltă variantă? Din experienţa proprie vă spun cu mâna pe inimă că infinit mai reduse. Partidele, care ar trebui să fie exponenţii unor doctrine şi ideologii conturate prin ani de experienţă politică şi economică în democraţie, sfârşesc prin a servi interesele personale ale unor iubitori de putere şi dibaci vânzători de iluzii.

Liberalismul este la mare căutare în zilele fierbinţi premergatoare marii confruntări electorale din toamnă. Toată lumea dreaptă caută sintagama de liberal: naţional-liberal, democrat-liberal, liberal reformator, liberal democrat de forta civică şi, mai nou, la nivel european, popular-liberal. Într-un cuvânt “curat murdar” cum ar spune un ilustru înaintaş. Pentru un alegător cu opţiuni liberale însă, e o mare plăcere culcatul cu Antonescu, trezitul cu Blaga, uvertura cu Predoiu, finalul cu MRU, răsăritul cu Tăriceanu şi apusul cu Iohannis, iar lista poate să continue dacă-i punem la socoteală şi pe cei mai puţin norocoşi, care se răcoresc în spatele gratiilor. Ce se va întampla cu aceşti doritori când se va stabili alesul dreptei pentru marea confruntare, este greu de presupus. Deocamdată asistăm la un soi de jocuri preliminare care, după părerea mea, miros a trucate şi nu fac altceva decât să consume timp preţios, aşa că nu vă grăbiţi cu socotelile electorale.

Social democraţia este un subiect tabu, închis, tranşat şi nu mai stârneşte pofte nimănui în acest moment.
Cam atât cu dreptul de a alege. Întotdeauna rămân două posibilităţi, precum în bancul cu opţiunea de a folosi hârtia igienică; dacă o foloseşti pentru fund e bine, în caz contrar se duc naibii toate posibilităţile….

Efectul de șaibă sau “trusa lui Chiribău”

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Primul contact cu viaţa reală l-am avut în primul an de liceu când a trebuit să spun “adio” copilăriei în satul natal şi să vieţuiesc într-un cămin de elevi ca mai toţi de vârsta mea.

Şi mai reală a fost prima mea experienţă practică într-un atelier de lacătuşerie pe care probabil n-am să o pot uita vreodată. Liceul pe care l-am urmat în anii ’80, ca mai toate liceele de la acea vreme căuta să pregătească oameni ai muncii cărora li se pregătise și un sistem de ierarhizare profesională, după cum vă amintiţi celebrele “categorii”. Un lucru este cert: în prima zi de practică am fost instruit să nu îmi tai degetele şi ni s-au arătat filme cu “aşa nu”. A doua zi am fost poziţionat la un banc metalic unde mi-a fost prezentată trusa pe care eu o numeam “trusa lui Chiribău” (dupa numele maistrului).

Ce a urmat este lesne de înţeles, dar de neconceput pentru copiii din ziua de astăzi: timp de două săptămâni, cu acele scule am confecţionat o şaibă în cel mai artizanal mod posibil. Bineînţeles că nu aş concepe în clipa de faţă să mai lucrez la acel nivel tehnic, dar, în orice caz pot oricând să confecţionez o şaibă care pe cât este de banală, trebuie sa recunoaştem că aproape nu există domeniu in care să nu fie folosită. Anii au trecut şi noi am evoluat de la şaibă la motoare sofisticate şi computere performante. Colegii cu care am început prima clasă de liceu s-au orientat: unii dupa prima treaptă au preferat să devină meseriaşi urmând şcoala profesională; alţii s-au oprit la finele liceului şi au devenit tehnicieni, iar o parte, printre care mă număr şi eu, am ales să invăţăm mai departe. Un lucru este sigur şi verificat după atâţia ani: fiecare dintre noi şi-a găsit locul in societate şi sunt oameni respectaţi in comunităţile lor indiferent unde s-au oprit cu studiile sau cum se spune felul in care “trag la şaibă”.

Nu înţeleg încăpăţânarea asta absurdă cu care guvernanţii neosocialişti actuali ai României vor ca toţi tinerii, indiferent de vocaţie şi posibilităţi intelectuale să posede o diplomă de bacalaureat! Au revenit la aceeaşi obsesie cu care comuniştii prin anii ’70 şcolarizau ţăranii care musai trebuiau să termine 8 clase că dadea bine în statistici. După ce aceeaşi abramburiţi diriguitori ai invăţământului românesc au desfiinţat practic învăţământul profesional şi atelierele şcolilor au fost vândute la fier vechi, fără sa pună nimic în loc, an de an creează această falsă problemă a examenului de bacalaureat din care pierde toată lumea: copiii care-şi văd visele dărâmate, profesorii dezamăgiţi şi părinţii care-şi văd munca în zadar. Acestea nu ar trebui să se intâmple dacă în primul contact cu realitatea copiii ar avea la indemană “trusa lui Chiribău”, pe care cred că fiecare dintre noi o are in debara, dar copiii nu o incearcă niciodată.

Aşa că stimaţi guvernanţi nu mai vindeţi oamenilor iluzii! Oricâte sesiuni de bacalaureat veţi organiza (de vară, de toamnă şi mai nou de primăvară) nu faceţi decât să îngroşaţi rândurile dezamăgiţilor de tot felul. Investiţi în pregătirea tinerilor pentru viaţa reală şi creaţi baza profesională a societăţii, care, fie vorba între noi, în România este pe cale de dispariţie. Reţeta este simplă şi puţin costisitoare – “trusa lui Chiribău” sau dacă vreţi, efectul de şaibă!

Trădarea, sport naţional

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Observ că se foloseşte foarte des in comentariile celor avizaţi cuvântul “trădare” pentru toate manevrele meschine pe care politicienii de top le fac pentru a-şi menţine influenţa; Iohanis cică l-a trădat pe Crin care la rândul lui trădase partidul, mărul blond cu siluetă pe cei de la pedele, o gloată de parlamentari şi-au trădat partidul care i-a trimis la odihnă in parlament şi aşa mai departe. Nu vorbeşte nimeni insă de trădarea pe care toţi o aplică electoratului şi nici măcar nu-şi pun problema de ce nu mai ies oamenii la vot.
Golănia de ultim moment care nu ştiu cum să o mai definesc mi se pare a fi insă atragerea la guvernare a aşa-zisului partid al poporului. Ieftin nu? Ponta işi asigură susţinere in parlament cu oaste ieftină de strânsură şi in teritoriu se mai aplică o dată OTV-ismul din 2012 cu saltimbacii de rigoare. Probabil că românii s-au săturat de toate cele şi cea mai mare dorintă a lor este să afle in continuare povestea Elodiei, bineinţeles la postul de televiziune care probabil şi-a ispăşit pedeapsa şi merită să-şi reia activitatea. Imi aduc aminte o discuţie avută cu un prieten preot, undeva in vara lui 2012 intr-o comună din judeţ; “Domnule, nu ştiu ce să le mai zic, îi văd dimineaţa cu ochii vineţi de la televizor şi nu mai discută altceva decât de banii promişi de DD” Nesomnul fraierilor i-a adus PPDD-ului o poziţie de invidiat 13,98% la parlament şi aproape 9% la alegerile locale. Procentele astea le vrea Ponta de la DD şi-l doare-n cot de susţinerea parlamentară pe care şi-o putea procura şi la bucată, că doritori flămânzi sunt mulţi in parlament.
In partea cealalta, aşa-zisă de dreapta, nu se intâmplă mai nimic. Nişte oameni, pe care nu-i legitimează nici membrii de partid şi nici scorul obţinut la alegerile europarlamentare, se fac a închega o alianţa ce se doreşte a fi incheiată cu o fuziune, dar in realitate trag de timp aşteptând să vadă ce mişcari se mai fac pe la casele mari. Ca să nu mai vorbim de faptul că fără o reformare internă penele şi pedele nu-şi vor putea cumula procentele pur si simplu matematic.
O fi realitate sau nu, incep să cred că-l aşteaptă pe Băselul salvator pe un cal american. Problema este ca Băselul are deja o Ileană Buzoiană Romaşcană şi, mai rău, va ajunge după alegerile prezidenţiale când va fi cam târziu. Fără o abordare pragmatică şi hotărâtă putem pierde şi instituţia prezidenţială în confruntarea din toamnă, mai ales că deja au început să ne fluture autostrăzi şi reactoare chinezeşti pe la nas, chiar dacă se tot vorbeşte de sprijinul din vest. Că de, vorba românului: “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune in traistă!”

Doctrina bat-o vina!

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Aproape ca m-am săturat. M-am abţinut săptamani la rând sa fac analize si să trag concluzii in faţa avalanşelor de prostii care au trecut pe deasupra noastră inainte de alegeri.
Se pare insă că ceea ce va urma depăşeşte ceea ce am gustat in campanie. Aflu că brusc şi dintr-o dată Antonescu cu umbra de partid ce a mai rămas din penele se mută după un mariaj nefericit cu Victor Ponta in pat cu Blaga, care şi el coabitează cu social democraţia, dar numai in afaceri. Adică s-au supărat ei aşa dintr-o dată pe viaţa asta şi au hotărat cu de la sine putere că trebuie făcut ceva cu jucărica asta care se cheamă poporul român căruia “iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”. Că nu de alta, dar dacă nu ocupă agenda publică rapid, oamenii îşi amintesc iar de mâncare, salarii, spitale, şcoli, autostrăzi şi multe altele care s-au promis in campania electorală.
Oare nu credeţi că e prea de tot? Oare nu vedeţi că oamenii din ţara asta nu mai vor prosteală? Nu vă spune nimic faptul ca deşi prezenţi in număr mic la alegeri românii au anulat 6% din voturi şi au “cheltuit” pe un independent 8% din opţiuni?
Oamenii aşa-zis politici se intorc in sălile răcoroase ale Palatului Parlamentului continuînd probabil incă doi ani de aici inainte jocul de-a legiuitorul atotstapân peste România, deranjaţi din când in când de clinchetul catuşelor cu care sunt amenintaţi unii dintre ei. De fapt cred ca asta este singura lor preocupare. Prioritatea numărul 1 a momentului a devenit refacerea dreptei. Din păcate insă folclorul românesc are şi pentru asta o definiţie acră “aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Adică acelaşi Antonescu liberal după patru ani de prietenie la cataramă cu comuniştii reciclaţi ai lui Iliescu se indrăgosteşte de comuniştii reciclaţi ai lui Băsescu care şi ei mai deunăzi s-au iubit cu ardoare preţ de jumătate de guvernare intre ei sub protecţia altui multiubit, Băsescu. Daţi-mi voie să cred că este din start un proiect nefundamentat, atâta timp cât este parafat de oameni care dupa părerea mea nu-şi mai reprezintă nici macar proprii membri de partid, darămite electoratul de dreapta şi cred ca se va dezumfla pe cât de repede s-a produs. Despre doctrină nu mai vorbim, atât timp cât de nărav politicienii noştri nu se vor dezbăra niciodată; vor ramâne mincinoşi şi egoişti până la sfârşit. Este normal să demisionezi din conducerea unui perdant in alegeri dar să-i pecetluiesti in continuare viitorul politic este cel putin o impietate.
Comparând reprezentarea in Parlament cu rezultatele recentelor alegeri şi ţinând cont de faptul ca megauselista alianţă nu mai există, daţi-mi voie domnilor să vă spun că în forma actuală Parlamentul României nu mai respectă voinţa poporului iar nevestele si podoabele trimise la Bruxelles nici atât. Aşa ca principala temă de discuţie ar trebui să fie alegerile anticipate şi nu incropeala unor alianţe sau fuziuni care nu folosesc decât cel mult la negocierea sinecurilor politice. Cred că am trecut cu vederea marile priorităţi ale momentului care trebuiau sa se producă acum un an in urmă: revizuirea constituţiei şi reforma administrativă. Cred că s-a tras cam repede apa peste angajamentele cu care am fost prostiţi in 2012 şi orice continuare denaturată nu are sens.
Cât despre unificarea dreptei cu politicieni expiraţi şi reciclaţi, dati-mi voie sa fiu sceptic.
Dacă partidele politice pretinse a fi de dreapta şi-ar face propriile primeniri interne şi ar lăsa oamenii adevaraţi in fată atunci lucrurile s-ar produce natural, de la sine.
Aşa că eu zic să vă mai gândiţi! 8% şi cu 6% la care mai adaugăm ceva fărâme din redistribuiri iese un partid de 20% . Toţi independenţii care şi-au incercat norocul de unii singuri şi nu numai ei ar trebui să se gândeasca la asta. Poate fiind timpul scurt, pana la toamna nu se poate da preşedintele României, dar cu siguranţă un Parlament adevarat am putea alcătui dupa aceea! Cât despre doctrină, vedem noi cum o altoim, că la asta se pricep mulţi.

False dezbateri

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

Aștept de ceva vreme să se stingă disputele pe seama proiectului minier de la Roșia Montană, cum la fel de interesat sunt de finalizarea dezbaterilor legate de revizuirea constituției și nu în ultimul rând de regionalizarea mult trâmbițată.
După atâtea zile și nopți de dezbateri, zeci de mii de oameni care ies în stradă și manifestează, falși mineri care se coboară în subteran, pelerinaje politice la grotele române întrerupte pe ici colo de „mici evenimente” din cotidian (cum ar fi problema câinilor vagabonzi), concluzia mea este una singură – un an de zile de aici încolo, indiferent de tema pusă în joc, se va întreține un conflict în spațiul public. Și afirm acest lucru cunoscând tenebrele gândirii strategilor din penele și sunt convins că nici pesedeul nu se lasă mai prejos. Este o modalitate simplă de manipulare cunoscută în manualele de specialitate sub denumirea „confiscarea agendei publice”.

Speriată de dezastrul economic în care au adus țara și împotmolită din punct de vedere social în pragul unei ierni care se anunță nemiloasă, măcinată de imaginea pușcăriabililor de marcă din frunte, coaliția politică ce deține puterea covărșitoare în Parlament și are pretenția că guvernează în România crează false dezbateri în spațiul public din cel puțin două motive.

Primul motiv este legat de ascunderea adevărului în ceea ce privește situația economică dezastruoasă a țării de care actualii guvernanți se fac în totalitate responsabili; nu au apărut acele locuri de muncă promise în campania electorală, nu s-au redeschis spitalele închise de guvernele anterioare, nu s-au dat în folosință tronsoanele de autostradă promise, privatizarea companiei feroviare este sortită eșecului iar absorbția fondurilor europene rămâne în continuare la cote neperformante. Cât despre cele două teme majore care au ocupat agenda publică mare parte din perioada de guvernare actuală, regionalizarea și revizuirea constituției, au fost aruncate la coșul de gunoi nefiind încă asumate politic în nicio formulă.

În al doilea rând, dar care de fapt este miza întregii mascarade publice atent întreținute de strategii lui Ponta și Antonescu, este câștigarea de timp prețios pentru campania prezidențială; cu alte cuvinte, cu cât apare un contracandidat pentru președinție mai târziu, cu atât mai bine, în spațiul public nemaiauzindu-se decât de Crin și Victor care fac și dreg (sincer nici nu știu care dintre ei va candida cu adevarat la președintie). Strategia prinde cu atât mai mult cu cât ține captive imensele rețele electorale de sub comanda USL acum întreținute cu bani publici. Mă distreză ideea scenei “dragă Stolo” în varianta uselistă, așa că pot să afirm că toate așa-zisele conflicte mai aprinse sau mai mocnite dintre cei doi nu sunt decat apă de ploaie pentru fraierii dinăuntru sau dinafara alianței, singura concluzie plauzibilă fiind că nenea Iancu are încă odată dreptate -Curat murdar!

Sper totuși că ne vom trezi la realitate, noi cei cu pretenții de apartenență la dreapta eșicherului politic, pentru că rezolvarea crizei este tot una economică asumată politic după ce ne vom convinge că vrăjeala guvernamentală nu ține de foame. Și dacă mai era nevoie, nemții ne-au mai oferit o lecție încredințându-și soarta încă patru ani unei formule politice de dreapta condusă cu o mână de fier de Angela Merkel. Soluția este simplă și stă la îndemâna noastră; să nu ne mai lăsăm pentru a nu știu câta oară prostiți de istericalele unor profeți falși plătiți cu bani grei tot din buzunarul nostru, indiferent unde predică ei; la antene, în piețe, sau pe șantiere care nu mai sunt decât pe hârtie.

Liberalismul social democrat recentralizează România

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

După ce până mai ieri ministrul Dragnea se dădea cu capul de pereţi să regionalizeze România, şi prezidenţiabilul Crin să ne modifice Constituţia, imediat după vacanţa de vară s-au apucat de altă treabă; alzheimer total!

La ultima rectificare de buget s-au redus fondurile pentru investiţii şi în completare, guvernul mai dă o lovitură acestui domeniu şi scumpeşte (introducând o nouă taxă bineinţeles) toate materialele de provenienţă minerală (nisipurile şi pietrişul din balastiere, roci calcaroase pentru industria cimenturilor şi varului, materia primă pentru producerea îngrăşămintelor etc.). Asta la adăpostul scandalului creat de trimiterea în Parlament a unei legi speciale privind exploatarea aurului din Munţii Apuseni. Nu era mai bine să se explice oamenilor că exploatarea aurului se poate face şi prin metode mecanice (asa cum s-a făcut în ultimele milenii) şi cianura poate fi folosită pentru consumul propriu al politrucilor?

Stimabilul domn Dragnea s-a gândit că ar fi mai bine să păzeasca jandarmii şi poliţia unităţile şcolare după modelul socialist, urmând bineinţeles să elimine firmele private şi să facă angajări în sistem. Inteligent nu? Sau numai a arătat puţin pisica spre cei în cauză, care trebuie să se închine noului stăpân. Aceeaşi situaţie şi la sănătate: achiziţia centralizată a medicamentelor şi a materialelor sanitare. Din câte îmi amintesc, la sănătate e un ministru liberal care se întreabă nevinovat de ce vor să iasă medicii în stradă şi să facă grevă generală atât timp cât domnia sa de când se ştie este dispus la dialog. Mă aştept în ritmul ăsta să ne anunţe mâine, poimâine, ministrul agriculturii că se vor reînfiinţa cooperativele agricole de producţie şi bineînţeles nu oricum ci la solicitarea expresă a nu ştiu cărei comisii europene. Cât despre nenorocirea produsă de maidanezi în Bucuresti vă asigur că nu va da nimeni socoteală şi se vor ascunde după referendumuri şi maldăre de hârtii.

Oricum nu putem să ne asteptăm la ceva bun după ce Guvernul Ponta a modificat până în prezent codul fiscal de 14 ori (o dată pe lună) şi a adoptat peste 160 de ordonanţe de urgenţă (în medie una la trei zile de guvernare) întrecându-l şi pe mult hulitul Emil Boc 1,2,3 şi 4. Ne gândim cu groază cum vom mai suporta şi iarna asta.

Unde naiba o fi creşterea aia economică, numai fruntaşii guvernului o ştiu, dar nu m-aş mira să aflu mâine, poimâine, că s-au măsluit statisticile economice, cum s-a tot interpretat şi referendumul populaţiei. Nu de alta, dar de atâta bine să nu se întoarcă stranierii în ţară şi să ne ia locurile de muncă! Cum care locuri de muncă? Alea un million promise de USL; sau or fi mai multe, că nu-mi mai amintesc.

Schimbare de traseu

Articol scris de Andrei Ignat. Adaugat in categoria: interes general

S-ar putea ca acest titlu să vă creeze impresia falsă că are vreo legatură cu traseismul politic în cârca căruia punem cele mai bune (ne)realizari ale politicului românesc de după decembrie ’89. Nici vorbă de aşa ceva.

În urmă cu ceva vreme, mai prin primăvară, un fost coleg al meu spunea într-o postare pe blogul personal cam aşa : “NT 01 PNL – a oprit azi în stația Târgu Neamț, stație în care dl Andrei Ignat a coborât definitiv. Mașina merge mai departe pentru îndeplinirea obiectivelor comune celor aflați înăuntru”. La acea vreme am fost tentat să răspund dar m-am abţinut şi nu îmi pare rău, deja am uitat că am fost vreodată membru al acelei organizaţii şi chiar sunt bucuros că am ales să cobor la timp din acel vehicul.

Deşi multi gândesc ca mine, puţini au curajul să o spună; acel vehicul începuse să fie aglomerat iar când e aglomeraţie aerul se împute şi devine irespirabil. Şi au apărut oportuniştii anterioarei guvernări ca să nu-şi piardă ciolanul; pedelei travestiţi jurând că sunt liberali sadea, ramaşiţe securiste care dau lecţii, indivizi care şi-au amintit ca au mai fost în căruţă când partidul era la guvernare, bineînţeles profitând de faptul că ,,s-a deschis partidul”, după cum spun noii şefi peste chiriaşi. Noii urcaţi încep să dea din coate ca să-şi facă loc, şi încep să-i arunce din mers pe cei care din politeţe s-au ridicat în picioare să-i primească, lucru care s-a întâmplat şi se întamplă cu foarte mulţi liberali care au avut curajul să vorbeasca. Fiind supraaglomerat (deja începe să fie partid de mase), uşor, uşor o ia la vale şi obiectivele comune ale celor de dinăuntru sunt altele decât atunci când s-au urcat în vehicul la plecare, ca să nu mai vorbim de cei de afară. Mai mult decât atât, nu sunt hotărâţi încotro să apuce şi se întâmplă ce e mai grav în circulaţia politică: vehiculul numit “Penele” semnalizează la dreapta dar în realitate a virat deja demult la stânga.

Acest vehicul care se vrea numit liberal ar fi avut parte de respect şi cale liberă dacă şi-ar fi urmat traseul politic asumat ideologic şi doctrinar de cei care l-au reanimat după ’89. Din păcate însă, a devenit un fel de car alegoric unde îşi fac numărul oportuniştii vremii care-şi schimbă comportamentul în politică precum ciorapii. A acceptat o alianţă politică nefirească pentru a putea crea schimbarea pe care toţi o aşteptam demult, dar a îmbrăcat comportamentul comunistoid pe care l-am blamat mai bine de douazeci de ani şi din pacate n-am scăpat de el. Cei care deschid gura sunt eliminaţi, funcţiile se dau după cumetrii şi acadele, adunările generale se fac mai nou în săli de sport şi pe stadioane ca să încapă toată lumea nouvenită iar interesul celor de afară, al celor care i-au votat, nu mai conteză.

Şi mai au curajul să afirme că fac politică de dreapta: mărind taxele şi birurile, lăsând oamenii pe drumuri şi înglodând ţara în datorii pe care probabil aşteaptă să le plătească copiii noştri. Folosesc aceleaşi pârghii pentru guvernare ca şi cei dinaintea lor fără nici o jenă, făcând apel la nevoia de coabitare. Cât despre alte obiective nu se mai vorbeşte; revizuirea constitutiei şi regionalizarea nu mai sunt o prioritate iar coaliţia parlamentară de peste 70% a demonstrat că se limitează doar la vorbe.

Asa că stimaţi călători din vehiculul susamintit, coborâţi cât n-o ia la vale. Pentru dorinţa unui personaj de a ajunge preşedintele României cu orice preţ, nu merită să vă sacrificaţi principiile şi verticalitatea, ştiut fiind un lucru foarte important: liberalismul nu este marcă înregistrată PNL, şi, mai mult decât atât, nu ţine de foame sau de sete.